E greu să-ți fie ușor, mai ales când ți-e greu, dar spui că ți-e ușor. La fel cum fac și eu uneori: mi se năzare că nu mai am puteri, că am obosit și că vreau să strig, dar asta numai mi se năzare! :)
Mai grele decât mulţimea de griji cotidiene ori șansa pe care ai scăpat-o din nu știu ce motiv, sunt pierderile grele pe care oamenii le suportă zilnic. Unii au rămas peste noapte doar cu un câine în brațe. Alții - doar cu speranța.
Nu vreau să pronunț cuvinte precum foame, cancer, paralizie, singurătate, uragan sau accident rutier... Iată adevăratele pietre! Doar cei care le duc zilnic le cunosc greutatea. Când ți-i bine și părinții mai sunt alături, când mănânci cu poftă ce ai agonisit, când mergi pe stradă chiar dacă cineva te-a izbit din troleibuz ori te-a înjurat că tot el s-a împiedicat de tine, nu înseamnă nimic. Greu este atunci când vezi un om invalid al străzii care își caută cina în dosul unui bloc de locuit. Greu este atunci când ești sunat de la Spitalul de Urgență. Greu este când nu are cine să-ți explice peste câte cartiere se află trecerea de pietoni pentru orbi. Greu este când incendiul de noapte îți arde tot, chiar și jumătate din tine. Iată greul! Și cei care trag acest chin, nu mai suportă viața, dar știu că le-a mai dat Dumnezeu o șansă.
Nouă ni-i ușor, chiar dacă ni se pare că-i greu. Suntem niște fericiți, oameni buni! Bucurați-vă. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
votre opinion :