luni, 30 septembrie 2013

Primul Festival al Sufletului Meu

Coelho zicea, în ,,Alchimstul" :,,Urmăreşte întotdeauna semnele."

29 septembrie a însemnat pentru mine şi majoritatea băştinaşilor mei de la Temeleuţi - (citez) ,,ceva ce n-a mai fost şi n-o să mai fie la noi în sat", pentru că, ieri, Temeleuţiul a fost ieri gazda unui eveniment inedit.

***
După ce doamnele Ina Coşeru şi Iuliana Cantaragiu, de la Centrul Naţional de Mediu, au decis să-şi dedice tot sufletul şi trupul pentru ca oamenii să înţeleagă că râul Bîc este pe cale de dispariţie, s-a născut un proiect care urma să schimbe istoria satului Temeleuţi, dar şi a acestui rîuleţ.

Primul Festival al Râului Bîc. În satul de unde acesta îşi trage originile - la poalele celui mai înalt vârf din Moldova, la hotar cu rezervaţia Plaiul Fagului şi cu Dealul Poştei, care, cândva, găzduia poşta regală.
În timp ce, câteva săptămâni la rând, doamnele de la CNM organizau flash-mob-uri de sensibilizare în raioanele din bazinul râului Bîc, la Temeleuţi se pregătea spaţiul pentru festival - o poiană incredibil de frumosă, cu multă verdeaţă şi locuri pentru parcări, cu spaţii pentru WC şi cu o deschidere imensă spre cer. Lucrul a mers în toi, şi nimeni nici măcar nu intuieşte câtă muncă se investeşte în a tăia ramurile uscate sau a conecta la energie electrică o poiană din afara localităţii. Nemaivorbind de însuşi evenimentul.

Seara, în ajunul evenimentului, părinţii m-au adus în poiană. Becurile ardeau şi formau un pătrat perfect simetric, pe care deja se pregătea locul pentru corturi.  -Uite, când o să mai fie aşa frumuseţe pe aici? ... 

Ziua festivalului s-a apropiat mai repede decât am crezut. Atâtea emoţii am avut doar de ziua mea.
E frumos să ştii că în satul tău natal, în cuibul copilăriei tale, va veni atâta lume să se bucure alături de tine. Să danseze, să guste plăcinte şi vin, să cânte în cor, să stea aşezată pe iarbă, să se bucure că mai trăieşte o zi.

La 12.00, a început. Lansare oficială, discursuri frumoase, un prezentator excepţional.
Pe laturile pătratului pe care îl văzusem în ajun, deja erau instalate corturile, în fiecare din ele, puteai să te îndrăgosteşti de frumos  - de ii şi catrinţe, de brăţări din paie, de miere şi lumânări din ceară, de tablouri, de scaune împletite din lozie, de plăcinte făcute cu dragoste şi vin de casă...

În timp ce raioanele din bazinul rîului Bîc îşi exercitau dreptul de a încânta cu frumos şi cultură, poiana se umplea. Tinerii au adus mingi, bunicuţele au început să se prindă în hore, iar cei mai mici, ca de sărbători - să alerge, în haine noi şi cu mult soare în priviri. Maria Iliuţ, ansamblul Plăieşii, trupa the Peeno, dar şi restul interpreţilor au umplut cu euforie aerul curat de la Temeleuţi. Sunetele primului festival al râului Bîc au ajuns până departe, în codru, de unde izvorăşte cel mai poluat rîu din Moldova. Unde mai pui că pe cer a apărut un avion al Aero Club Călăraşi, care plana în cercuri, deasupra poienei şi încânta lumea cu zborul său. :)
Inima mea plana exact ca avionul acela. În cercuri, de fericire.
Mi-a mişcat inima şi momentul în care, doi miri din sat şi-au primit certificatul de căsătorie chiar pe scenă, de unde i-a admirat atâta lume frumoasă şi necunoscută! 

Ieri am realizat că nu este întâmplător ca oamenii minunaţi şi harnici să se adune la un loc pentru a marca istoria unui rîu poluat de mâna altor oameni, mai puţin frumoşi. Întotdeauna, unul aruncă un ambalaj, iar altul trebuie să-l ridice, să-l pună la coş şi să zâmbească, cheltuind pentru asta 5 secunde din zi. Şi aşa, în fiecare zi. Iată care este problema noastră. Nu venim nici la evenimentele de cultură, deşi ne jeluim că n-avem cultură. Dar omului i se poate lua cu de-a sila. Numai. Nicidecum nu poţi să-i bagi ecologie în suflet, chiar dacă i-i plin de funigine...

mai multe informaţii vedeţi aici:


P.S.
Eu nu ştiu dacă doamnele de la Centrul Naţional de Mediu vor citi aceste rânduri, dar, în caz că le citesc, le exprim, din toată sinceritatea mea, cuvinte de mare laudă şi recunştinţă pentru o muncă adusă cu excelenţă la bun sfârşit. Oamenii buni sunt o adevărată comoară. Pentru asta, trebuie să mulţumeşti Domnului!!
Să ştiţi că oamenii vă iubesc, chiar dacă nu toţi vă cunosc, şi vă laudă activitatea, pentru că faceţi mai mult decât un minister întreg. Vă cuprind!

P.P.S.
Nu este întâmplător că oamenii care se dedică pentru o idee şi pentru o cauză socială, obţin succes.
Nu este întâmplător că alţi oameni, care apreciază aceste idei, oferă bani, pentru ca ele să devină realitate.
Nu este întâmplător că o mică parte din oameni, neputând citi o listă cu sponsori de la un eveniment cultural, exclamă, cu prea multă lene: ,,- Aaa, iaca unde se duc banii satului!"
Nu este întâmplător că marea parte din breasla jurnaliştilor din Moldova alege să meargă doar la evenimente profitabile, atât din punct de vedere al audienţei, cât şi cât şi din cel al şocantului. Pentru că asta li se cere.
Nu este întâmplător că lucrurile cu adevărat importante sunt asistate de oameni puţini. 
,,CÂND NE AFLĂM ÎN FAŢA MARILOR COMORI, NU LE VEDEM NICIODATĂ" Coelho

Mulţumesc tuturor oaspeţilor, care au asistat la eveniment. Sunteţi cu adevărat importanţi!


joi, 26 septembrie 2013

Când ne aflăm în faţa marilor comori

Coelho m-a lăsat din nou fără somn.
După o noapte în care am călătorit alături de un tânăr prin pustiul Saharei, mi-am dat seama că uneori este de ajuns să citeşti o carte, pentru ca să mai tai din lista cu întrebări.
Şi anume, întrebări, care te chinuie pe la 22 de ani. Şi căutări. Şi vise.

***
Cu cât te apropii mai mult de visul tău, cu atât lucrurile devin mai anevoioase.
***
- La ce bun un revolver?
- Ca să învăţ să am încredere în oameni.
***
Poate că Dumnezeu a creat deşertul, pentru ca omul să poată zâmbi la vederea curmalului.
***
Toate lucrurile de sub Soare sunt scrise de aceeaşi Mână.


Dragostea face un suflet geamăn pentru fiecare om care munceşte, se odihneşte şi caută comori sub soare.


URMĂREŞTE ÎNTOTDEAUNA SEMNELE.
*** 
Dacă dai atenţie prezentului, îl poţi îmbunătăţi.
***
Uită de viitor şi trăieşte în fiecare zi. Dumnezeu are greijă de copiii Lui.
***
Oamenii visează mai mult la întoarceri, decât la plecări.
***
Frica de suferinţă este mai grea decât suferinţa.
***
Puţini urmează drumul care le este trasat, adică drumul Legendei Personale şi al Fericirii. Ei cred că lumea este un lucru ameninţător şi lumea chiar le devine ameninţătoare.
***
Ora cea mai întunecată e cea dinaintea răsăritului.
***

Când ne aflăm în faţa marilor comori, nu le vedem niciodată.
Pentru că oamenii nu cred în comori.
***

[ALCHIMISTUL]