Ce fel de sărbători, când la sate e greu?

zi de sărbătoare naţională.

o rog pe mama să mai contenim lucrul pe care l-am început la pământ, pe la începutul verii şi mă urăsc pentru că mă supăr pe ea. prea mult lucrăm. fizic. prea neostenită de lucru este, sărmana, prea grele vremuri. prea chinuiţi părinţi avem.
mama răspunde supărării mele:

- Ştii, eu de mică lucrez aşa. Când eram copil, ne duceam la tabere, şi în jumătate de zi culegeam o tonă de roşii... Aşa ne-au învăţat părinţii. Ce să facem, dacă nu putem minţi şi nu putem fura, pentru că avem suflet?! Poate că voi veţi reuşi să câştigaţi bani prin căi mai simple, dar atât cât suntem la sat, asta ni-i dat.

Am plecat nasul în pământ şi am muţit. 
Ce fel de sărbători, când la sate e greu?
Greu şi de privit televizorul. Greu de zâmbit.

Mi-i ciudă pe mine.

DESPRE DECIZII 2

Poţi ajuta un om să lepede fumatul sau consumul de alcool, mărindu-i astfel, speranţa de viaţă.

Poţi învăţa o mamă să nu-şi mai bată copilul, contribuind la un viitor, altul decât era preconceput.

Poţi îmbrăca un om, sau încălţa, sau descălţa...

În fond, toate laturile omului, care ,,vin" şi ,,pleacă" uşor pot fi modificate cumva, spre binele său, direct sau prin ,,bătai în şa", însă nu poţi fi sigur niciodată că el anume asta îşi doreşte.

Nu, acest text nu este despre ,,schimbarea lumii" - fenomen absolut imposibil, după mine, în termeni măsurabili de timp.

Totuşi, am ajuns să trag o concluzie care te poate ajuta, oarecum, la luarea unei decizii.

Nu avem dreptul moral să schimbăm pe cineva numai pentru că aşa vrem noi. Nu poţi să-i schimbi omului nişte principii de viaţă, nişte limite sau nişte extreme sau nişte manifestări publice defecte (după noi), care trebuiau formate cu mult înainte de a merge la grădiniţă.

Nu poţi reeduca un om care s-a maturizat deja şi care are întipărite în creier nişte prejudecăţi, nişte valori şi nişte credinţe, la care n-o să renunţe niciodată.

Uneori, vrei să rămâi alături de cineva,  dar te gândeşti că ai vrea să-l schimbi, pentru ca lucrurile să meargă în direcţia pe care o vrei. Şi schimbarea pe care o vrei să ţină un pic şi de caracter, şi de valori, şi de blablabla.

Ori, să-l accepţi aşa cum este, suportând toate reformele pe care acesta le vrea şi acceptând schimbarea, dar deja la tine.

Te trezeşti, apoi, după câţiva paşi, conştentizând că nu-ţi poţi călca pe inimă, numai pentru că cineva aşa vrea. Şi înţelegi atunci diferenţele dintre voi. Nu poţi renunţa la ceea ce porţi în suflet şi nici la principiile care te definesc, ca şi om.

Rezultă că

dacă vrei să alegi un om, alege-l pe acela, care nu va fi atât de imperfect (după tine), încât să trebuiască să-l ,,demontezi până la temelie."

dacă alegi să rămâi alături de cineva, gândeşte-te la preţul schimbării pe care o vrea acel cineva de la tine, la renunţarea la sinele tău şi, în general, la rostul acestei uniuni.

trebuie să rămâi alături de oamenii care canalizează spre bine energia ta şi te ajută să creşti. 

trebuie să renunţi la oamenii care îţi leagă piatra de gât numai pentru că ei înşişi s-au deprins cu această cădere.

trebuie să alegi. altfel, rişti să conchizi că soarta are vargă şi se ia după tine la tot pasul.

* * *

eu nu ştiu ce a fost asta.

poate o stare, poate un îndemn.

* * *

 În cel mai serios mod, alege bine oamenii, alături de care vei construi ceea ce se numeşte viitor.

găseşte în alţii ceea ce este în tine, dar, întâi de toate, 

află ce-i cu tine,

cunoaşte-te odată.

Fără Colegii Pedagogice sau Fără complicaţii superlogice

,,Începând cu 1 septembrie 2013, colegiile pedagogice din Republica Moldova nu vor organiza admitere. Cele opt colegii pedagogice din republică urmează a fi reorganizate anul curent, deşi majoritatea nu vor să-şi schimbe statutul juridic. Profesorii susţin că colegiile pedagogice produc cadre didactice calificate şi ridică potenţialul intelectual în mediul rural. Ministerul Educaţiei (ME) lucrează la elaborarea unei strategii de reorganizare a colegiilor pedagogice."
Sursa: http://ziar.jurnal.md/2013/04/16/apusul-scolilor-pedagogice-in-rm/

,,Ministerul Educației susține că decizia este o încercare de a ajusta învățământul pedagogic la normele europene. Nemulțumiți, profesorii spun însă că astfel se urmărește, de fapt, lichidarea colegiilor." Sursa:http://protv.md/stiri/social/cinci-colegii-pedagogice-din-ara-nu-vor-inmatricula-in-acest-an.html

,,Colegiile Pedagogice reprezintă doar nişte cheltuieli în plus" - după spusele unei doamne, invitate de curînd la una din emisiunile Publika TV.

Iată aşa, măi pedagogi.

  În timp ce Bacalaureat 2013 s-a dovedit a fi o experienţă de succes pentru activitatea ME, lichidarea colegiilor pedagogice din Republica Moldova s-a dovedit a fi, după mine, o idee destul de compromiţătoare. 

  Asta o spun în calitate de absolventă a Colegiului Pedagogic ,,Alexandru cel Bun" din Călăraşi, ori, o instituţie demnă de numele pe care l-a purtat şi un colegiu care aduna anual cel puţin 600 de elevi din toate raioanele republicii, la specialităţi precum învăţământ primar, instruire sportivă, muzicală şi, mai nou, învăţământ preşcolar şi asistenţă socială. 

Bine, transformaţii colegiile în licee profesionale cu specialităţi noi şi specialişti necalificaţi, în timp ce e de ajuns ce se întîmplă la sat cu specialiştii trecuţi cu mult după anii de pensionare.

Carevasăzică, este bine să investim în evaluarea elevilor şi să considerăm drept europene clauzele, conform cărora, este bine ca o ţară precum RM să pregătească măiestria pedagogică doar în instituţiile de învăţămînt superior.

Carevasăzică, e super-european să obţinem o evaluare certă a rezultatelor în timp ce pregătirea şi evaluarea cadrelor didactice să o lăsăm pentru alte vremuri, mai fericite.

Eu nu cred că un pedagog este în stare să se formeze în doar 3 ani de facultate şi încă 1,5 de master.

Pe 29 august 2013 am susţinut 2 examene de admitere la masterat - limba străină şi utilizarea calculatorului. În scris. Lîngă mine s-a aşezat o doamnă, care din start m-a întrebat dacă ştiu destul de bine franceza. I-am dat din cap şi ea mi-a zîmbit viclean, pregătindu-şi telefonul şi căştile şi aşteptînd primirea testelor.
M-a rugat apoi să-i conectez wifi-ul, pentru că avea smartphone-ul copilului său.
Am primit testele. Doamna X a făcut aşa, încât şi eu, şi ea, să avem aceeaşi variantă. Despre test, ce să zic, mai elementar decît elementarul - întrebări şi exerciţii asupra unui text necunoscut, puţină gramatică şi foarte puţină creativitate. 
Examenul a început. Doamna X şi-a pus căştile în urechi şi le-a sunat alor săi de-acasă, care stăteau, pesemne, în faţa calculatorului şi aşteptau comanda.
A început să citească din test literă cu literă. Cu glas destul de tare, încît a trebuit să-mi pun palmele la urechi, ca să mă pot concentra. Literă cu literă, descriind poziţia fiecărui accent şi înjurîndu-i pe cei de acasă, că nu înţeleg nicio boabă în franceza pe care o descrie ea, ajungînd la admiterea pentru master. 
S-a enervat şi le-a zis un ,,Clar cu voi", vrînd să mai adauge şi ,,proştilor!", după pauza pe care a făcut-o.
Varianta cu căştile deci a eşuat.
A rămas varianta cu mine, că nu în zadar m-a întrebat dacă ştiu franceza.
A copiat de la mine cîteva răspunsuri la întrebări, fără ca să-mi dau seama. A copiat cu viteza luminii. Fără pic de logică. Fără demnitate, fără permisiune, la urma urmei.
Am văzut că vrea să continue copiatul fără pic de soviste şi am astupat răspunsurile cu alte foi, de maculator.
Şi rău am făcut, pentru că, aproape strigând, mi-a reproşat - Chiar nu mă laşi să scriu?
Nu, n-o să te las să scrii, pentru că nu ai obraz, mi-am zis doar în gând, pentru că nu aveam timp să mă cert cu ea.
Pînă la final, au ajutat-o alte fete, de alături, inclusiv la testul nr.2. Nu am ideea dacă a mai scris ceva sau nu.

La sfîrşitul examenului i-am văzut fişa de examinare. Doamna X a absolvit Ştiinţele Educaţiei la USM cu o medie de 6,66. Şi  voia să fie admisă la master.
M-am crucit să mă gândesc cum a ajuns pînă la acest nivel şi despre ce va face în viitor.
Pentru că deja lucra, după vîrsta pe care o avea.

Am zâmbit cu de-a sila şi am ieşit din sală. A doua zi, la examenul de specialitate, am întîlnit-o din nou. Se ducea înspre sală, cu mers agale. S-a uitat la mine groaznic şi cred că m-a şi înjurat. 

***

Eu am absolvit Colegiul Pedagogic cu o medie excelentă, dar n-am îndrăznit să mă angajez ca şi învăţătoare pentru clasele primare, deşi m-au vrut, deşi am vrut. Am considerat că mai am nevoie şi de universitate, ca să mă pot numi cu adevărat pedagog. Mi-am călcat pe inimă şi am mers mai departe.

Acum mă înfior de ce se întâmplă cu pregătirea cadrelor noastre didactice.

Să vedem ce va fi peste cîţiva ani cu elevii pregătiţi de Doamna X, care a stat alături de mine la examen, dar şi cu alţii, alde dînsa.


Domnilor miniştri, viceminiştri şi alţi oameni, care gîndesc soarta învăţămîntului moldovenesc, aveţi milă de viitorul copiilor mei, care încă nu s-au născut, dar şi de viitorul nepoţilor Dv.
Investiţi în instruirea pedagogică atît cât  aţi început să investiţi în procesul de evaluare a elevilor şi readuceţi în funcţionare colegiile pedagogice. 

Nu ştiu cine aş fi devenit, dacă nu deprindeam această meserie. Poate o simplă liceană, care nu are idee de specializare şi care vrea s-o ştergă în vreo Canadă imediat după ce a luat BAC-ul, dar aşa, rămân cu părerile de rău, pentru că ştirile pe care le-am citat mai sus aduc a rău.

Gîndiţi-vă că populaţia noastră şi aşa e îmbătrînită, iar, peste 50 de ani, aceasta va fi constituită doar din bătrînii care sunt tinerii de azi.


Mie mi-i frică pentru bătrîneţile mele.

AVEŢI MILĂ.