zi de sărbătoare naţională.
o rog pe mama să mai contenim lucrul pe care l-am început la pământ, pe la începutul verii şi mă urăsc pentru că mă supăr pe ea. prea mult lucrăm. fizic. prea neostenită de lucru este, sărmana, prea grele vremuri. prea chinuiţi părinţi avem.
mama răspunde supărării mele:
- Ştii, eu de mică lucrez aşa. Când eram copil, ne duceam la tabere, şi în jumătate de zi culegeam o tonă de roşii... Aşa ne-au învăţat părinţii. Ce să facem, dacă nu putem minţi şi nu putem fura, pentru că avem suflet?! Poate că voi veţi reuşi să câştigaţi bani prin căi mai simple, dar atât cât suntem la sat, asta ni-i dat.
Am plecat nasul în pământ şi am muţit.
Ce fel de sărbători, când la sate e greu?
Greu şi de privit televizorul. Greu de zâmbit.
Mi-i ciudă pe mine.
așa e.....
RăspundețiȘtergere