* * *
Până prin anul '96, iubiţii mei părinţi călătoreau mult prin România, la dobândit bănuţ cu bănuţ.
Ţin minte şi azi cum veneau noaptea de pe drum, obosiţi-morţi, şi-mi aduceau ceea ce n-o să pot uita vreodată.
Ciocolată ,,Poiana" cu Puişor.
În ambalaj, pe lângă ciocolata propriu-zisă, erau adăugate încă 2-3 pătrăţele, şi ai mei iubiţi părinţi şi bunei numeau cele două pătrăţele - puişor. ,,-Iaca, a făcut pentru tine un puişor!!" :)
Şi eu îmi închipuiam că din România şi până acasă ciocolata asta dădea naştere unui pui, numai de dragul meu. În realitate, era o promoţie sau o simplă greşeală de producţie, dar, cu siguranţă -cel mai frumos mit al copilăriei mele. Cea mai dulce taină.
După ce descopeream naşterea produsă în foaia ceea de ambalaj, îi alintam pe toţi cu pătrăţele de ciocolată incredibil de gustoase şi adormeam fericită.
Părinţii şi buneii îmi erau acasă. Şi toţi eram dulci de atâta alint.
Adormeam fericită, eu - învelită cu plapuma, iar puişorul de alături - învelit în staniol.
* * *
E frumos când insuflăm copiilor mituri şi ei trăiesc cu tainele astea, până când se dezmeticesc şi încep să le refacă, să le retrăiască.
Miturile copilăriei noastre sunt mai puternice decât Legendele Olimpului, pentru că pe astea, ale noastre, tre' să le descifrăm singuri... Şi să înţelegem că fiecare semn din trecut trebuia luat aminte.
Sunt fericită că port cu mine un cufăr plin cu amintiri la fel de ameţitoare precum asta cu puişorul de ciocolată.
Promit să revin şi cu altele.
Pentru cei care mă cunosc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
votre opinion :